Copy
Deschide în browser
ilustrație de Andreea Cristea
 
>> Am ajuns la cel de-al șaptelea newsletter împreună, iar pentru asta îți mulțumesc. Următorul newsletter va pleca spre tine pe data de 30 iunie – am intrat într-un regim mai lejer, dar vom continua conversațiile noastre despre sănătatea relațională în familiile cu adolescenți.

Dacă vrei să recomanzi newsletter-ul și altor părinți, trimite-le link-ul pe care îl deschide butonul de mai jos. Sharing is caring <3
 
Abonare la newsletter
Suntem încă în pandemie, dar ne-am săturat cu toții de izolare și ne-am desensibilizat atât de tare, încât nici măcar nu ne mai este frică de coronavirus, chiar dacă cifrele și evoluția infectărilor nu sunt deloc liniștitoare. În scrisoarea mea de astăzi voi face abstracție, însă, și de pandemie, și de toate celelalte provocări ale noii normalități, căci avem de discutat lucruri care vor fi la fel de grave și peste 10 ani, dacă nu decidem să luăm atitudine.

Astăzi vom vorbi deschis despre sexualitate – un subiect la care am promis că voi reveni – și despre abuzurile din sfera sexualității, offline și online. 
O privire de ansamblu asupra contextului

Ultimele zile ne-au adus o serie de evenimente în spațiul public care au generat dezbateri, scandaluri și chiar proteste. Nici măcar nu voi pune link-uri, căci știi deja cu siguranță despre ce vorbesc:
  • controversa legată de adoptarea legii care prevede introducerea educației sexuale în școli
  • cazul vloggerului Colo pus sub urmărire pentru instigare la viol împotriva adolescentelor
  • cazul adolescentei incendiate de un bărbat condamnat la închisoare pe viață pentru 5 crime și eliberat ulterior prin legea amnistiei în 2018
Este într-adevăr cutremurător. Fără a avea pretenția de a cunoaște adevărul cu privire la fiecare dintre aceste trei evenimente din ultimele zile, aș vrea să subliniez câteva aspecte pe care cu toții ar trebui să le conștientizăm.

În toate cele trei situații de mai sus, sexualitatea este mărul discordiei. Chiar dacă suntem de acord cu toții că sexualitatea este parte din natura umană, iar actul sexual este condiția reproducerii umane, încă nu suntem convinși cu toții că natural înseamnă normal și încercăm să îmbrăcăm sexualitatea în haina moralității, ca să ne fie mai ușor să trecem peste emoțiile amestecate pe care ni le provoacă acest subiect.

Toate cele trei situații de mai sus au în comun reacția de puternică ambivalență a publicului: avem tabere bine definite de pro și contra, care își argumentează părerile cu fervoare și vehemență, chiar dacă doar o parte dintre aceste păreri se bazează pe știință sau obiectivitate. Lipsește însă dezbaterea organizată, iar la oamenii din public ajung, de cele mai multe ori, informațiile pe care le facilitează proximitatea fizică, fluxul de știri de la TV și algoritmii după care funcționează Facebook și Google, adică niște interese economice, în definitiv.

În toate cele trei situații de mai sus, oamenii tind să spună că vinovatul nu este singurul responsabil și victima nu este lipsită de vină, ceea ce creează impresia unui joc de-a v-ați ascunselea în care singura miză este să nu ne plictisim și să avem ce discuta în contradictoriu. Lipsește însă cadrul legal clar și actualizat conform nevoilor și condițiilor prezentului, iar inerția legislatorilor noștri este și ea ajutată de diverse grupuri de interese politico-economice care sunt avantajate de situația actuală a legislației laxe sau neclare.

Însă, cel mai important pentru discuția noastră, în toate cele trei situații de mai sus, părinții sunt aduși în discuție de toate taberele. Părinții sunt ori blamați și acuzați, ori responsabilizați sau victimizați – fără să mai conteze că beneficiarii teoretici ai acestor dezbateri ar trebui să fie copiii și adolescenții, adică generațiile tinere și cele viitoare.

În realitate, miza adevărată a acestor controverse și dezbateri se referă la o categorie de beneficiari atât de vastă încât ajunge un singur cuvânt pentru a o descrie: societatea.

Societatea umană funcționează pe baza unor convenții – seturi de reguli și cutume, bazate pe anumite seturi de valori și principii, agreate explicit sau implicit de majoritatea oamenilor. Acestea se transmit generațiilor tinere prin cultura familiei, educația formală și non-formală și modelele promovate în mass-media. Aceste convenții TREBUIE să se modifice în timp, pentru a corespunde mai bine nevoilor oamenilor și interacțiunilor dintre aceștia, adică nevoilor societății, în general.

De fapt, internetul este motivul pentru care s-au urgentat toate aceste discuții și dezbateri despre sexualitate în societatea noastră. 

Cum internetul este cel care ne facilitează și nouă interacțiunea, vreau să-mi declar recunoștința și respectul și te invit și pe tine să o faci. Ba chiar cred că suntem datori cu câteva momente de contemplare și meditație asupra acestui instrument extraordinar de conectivitate interpersonală și informațională. Dar să nu uităm că mintea începătorului este mereu mai deschisă decât cea a omului care se consideră expert și să ne întoarcem la problema sexualității cu energia curiozității pusă în slujba binelui – al nostru personal și al societății, deopotrivă.
Părinții, educația sexuală și internetul

Se tot vorbește în spațiul public despre faptul că părinții sunt primii responsabili de educația sexuală a copiilor și adolescenților. Ba chiar s-ar putea ca acesta să fie unul dintre puținele puncte de intersecție între părerile taberelor pro și contra introducerii educației sexuale în școli. Intervine însă imediat întrebarea care ne împotmolește:
 
Dar pe părinți cine îi educă?

Și mă întreb și eu, alături de mulți alții: părinților cine le oferă aceste informații într-o formă corectă, completă, bazată pe știință, dar și inteligibilă, astfel încât copiii lor să aibă cele mai bune șanse de a primi o educație bună acasă? Și cum rămâne cu părinții și copiii care nu au avut norocul de a se fi născut și de a trăi într-un mediu favorabil și care trebuie să se ocupe mai degrabă cu supraiețuirea de pe o zi pe alta decât cu educația și valorile și principiile care le influențează viața?

Pe de altă parte, în perspectivă istorică, societatea umană e începătoare în ceea ce privește drepturile egale între oameni sau drepturile fundamentale ale omului.

Încă trăim într-o lume a contrastelor și a violenței, în care dreturile egale dintre oameni sau dintre femei și bărbați se dispută în stradă, acasă, la televizor și pe internet deopotrivă. Doar imaginația noastră bogată și reflexul creierului nostru de a umple golurile informaționale cu modele familiare sunt responsabile pentru aceste deziderate idealiste pe care am ajuns, cel puțin unii dintre noi, să le considerăm normalitate. Să ni se pară că nu e normal să folosești frica sau opresiunea ca metodă de educație și control e ceva foarte nou în istoria omenirii și ne va mai lua ceva timp să implementăm de-a binelea aceste principii în societățile noastre. Normalitatea reală, statistică, încă ne arată o imagine a violenței, a abuzului de putere și a fricii ca standard de viață pentru cea mai mare parte a populației globului. Altfel încă nu știm să trăim și să ne conducem, ca societate.

În această perspectivă, nu este deloc condamnabil să nu știi cu exactitate limitele dintre acceptabil și abuziv - nici societatea nu le știe prea bine. Condamnabil este doar refuzul de a-ți actualiza cunoștințele, valorile și principiile, astfel încât ele să corespundă mai bine setului de drepturi fundamentale ale omului pe baza cărora s-au întemeiat contractele sociale dintre cetățean și stat - adică exact acele convenții în interiorul cărora ni se desfăoară viața. 

Așa că, în continuare, îți propun să treci printr-un extras din caietul de lucru „Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi” – un fragment din capitolul dedicat explicitării și descrierii FORMELOR DE ABUZ, așa cum sunt ele definite de specialiștii în sănătate mentală.

Ca părinte, s-ar putea să simți că deja știi ce trebuie să știi despre abuzurile sexuale. Până la urmă, ai o vârstă și viața te-a învățat tot felul de lecții, fie că ai fost pregătit/-ă, fie că te-a luat prin surprindere. Gândește-te, însă, că s-ar putea ca soarta să fi fost mai bândă cu tine decât ți se pare și să nu te fi confruntat cu unele provocări, ceea ce înseamnă că e posibil să îți lipsească anumite lecții de viață. Sau concluziile tale să fie mai degrabă mecanisme de supraviețuire și de apărare activate de evenimente traumatice din trecutul tău intim, ceea ce nu garantează corectitudinea sau validitatea lecțiilor pe care tu le poți transmmite mai departe copiilor tăi.

Așadar, hai să vedem împreună ce este, de fapt abuzul sexual și ce forme poate să ia la nivel de comportament, ca să îți fie mai ușor să deschizi discuția asta cu copii tăi sau cine știe, poate chiar cu partenerul de viață. 
ABUZUL SEXUAL este o formă complexă de abuz, având atât o componentă de abuz fizic, cât și una de abuz emoțional & verbal, ceea ce face din abuzul sexual una dintre cele mai traumatice experiențe, cu cât momentul abuzului e plasat mai devreme în viață (de exemplu: în copilărie sau adolescență). El se definește ca orice acțiune care influențează sau limitează capacitatea unei persoane de a-și controla activitatea sexuală sau circumstanțele în care se angajează în interacțiuni sexuale.

Dinamica emoțională dintre agresor și victimă poate include o competiție pentru putere sau un raport foarte clar de dominanță & submisivitate. Tocmai de aceea, este foarte important de reținut că abuzul sexual are loc și în situațiile în care o persoană (agresorul) constrânge sau pune presiune pe o altă persoană (victima) pentru a se angaja într-o activitate de natură sexuală pe care aceasta nu o dorește – inclusiv prin utilizarea manipulărilor, amenințărilor, a drogurilor sau alcoolului. În astfel de situații, este posibil ca victima să nu opună rezistență la actul sexual, dar asta nu reprezintă un consimțământ și nu anulează caracterul de abuz sexual al situației. Lipsa împotrivirii se explică prin faptul că, uneori, a opune rezistență poate fi mult mai riscant, expunând victima unor violențe fizice și/sau sexuale mai puternice, generate de furia agresorului refuzat.

În categoria abuzului sexual regăsim mai multe tipuri de comportamente specifice:
  • Atingeri în zonele intime și/sau săruturi fără consimțământ
  • Insultele cu conținut sexual
  • Violența fără consimțământ în timpul actului sexual (lovituri, palme, cuvinte vulgare etc.)
  • Violul sau încercarea de viol, definind violul ca un act sexual fără consimțământul victimei
  • Refuzul de a utiliza prezervative sau limitarea accesului la metode de contracepție
  • Împiedicarea partenerului de a se proteja de BTS-uri (boli cu transmitere sexuală), inclusiv prin ascunderea calității de purtător al unui diagnostic din sfera afecțiunilor cu transmitere sexuală
  • Actul sexual cu o persoană aflată în stare de ebrietate avansată, sub influența drogurilor, în stare de inconștiență sau lipsită de capacitatea de a-și exprima acordul informat
  • Amenințarea, presarea sau constrângerea cuiva pentru a accepta un contact sexual nedorit
  • Încălcarea spațiului fizic/intim al unei alte persoane (de exemplu: exhibiționismul sau autostimularea sexuală în public)
  • Intruziuni ne-necesare sau fără consimțământ în spațiul intim al unei alte persoane, inclusiv membri ai familiei (ex: părinții care dorm cu copilul sau asistă la îmbăiere până la vârsta adolescenței, părinții care intră în camera adolescenților fără să bată la ușă, expunerea copiilor mici la goliciune sau scene erotice prea devreme sau fără explicații cu privire la limitele personale și intimitate)

Iată și câteva reguli importante de ținut minte:
  • Fiecare persoană are dreptul de a decide pentru sine ce vrea și ce nu vrea să facă cu corpul său.
  • Nu toate abuzurile sexuale includ comportamente violente sau „atacuri”.
  • Majoritatea victimelor abuzurilor sexuale își cunosc agresorii sau au un oarecare tip de relație cu aceștia anterior momentului abuzului sexual.
  • Abuzul sexual este ceva ce se poate întâmpla oricui, indiferent de apartenența la un sex sau altul.
  • Abuzul sexual este ceva ce poate face oricine, indiferent de apartenența la un sex sau altul.
  • Abuzul sexual poate avea loc și în relațiile dintre persoane de sex diferit, și în relațiile dintre persoane de același sex.
  • Abuzul sexual poate avea loc în orice tip de relație de cuplu, inclusiv în relațiile oficiale de tip căsătorie sau logodnă.
 
Informația ne dă putere

În societatea românească, multe dintre formele de abuz sexual, așa cum sunt ele definite de specialiștii în sănătate mentală, nu sunt reflectate ca atare în legislația în vigoare. Asta, însă, nu le face mai puțin periculoase din punct de vedere psihologic sau mai puțin grave, ci dimpotrivă, creează un context favorabil pentru normalizarea abuzului și propagarea comportamentelor abuzive ca modele de normalitate.

Agresorii sexuali sunt scuzați, gravitatea faptelor lor este minimizată, iar categoriile sociale cele mai vulnerabile la abuzuri sexuale – copii, adolescenții și femeile – sunt supuse riscurilor chiar și în situația în care își cunosc drepturile și apelează la autorități pentru protecție. Pentru că nouă, românilor, ca societate, ne lipsește educația sexuală, abuzatorii și agresorii noștri sexuali scapă nesancționați și nepedepsiți în fiecare secundă: și acasă, și pe stradă, și pe internet, și chiar și în sălile de judecată.

Să ne educăm deci, cu toții. Cu cât vom avea la dispoziție mai multe informații corecte și structurate cu privire la sexualitate și abuzuri, cu atât vom fi mai feriți de a lua decizii pe care să le regretăm mai târziu. Tinerii noștri (dar nu doar ei, ci și adulții) vor fi în pericol de a lua decizii bazate pe informație falsă sau incompletă atât timp cât societatea le refuză sau le limitează dreptul de primi o educație în acest sens.

Unul dintre fenomenle care au luat amploare pe perioada pandemiei și care se leagă direct de tematica educației sexuale este fenomenul de sexting (schimbul de mesaje și imagini cu conținut erotic), însoțit în umbră de periculosul revenge porn (sau pornografia neconsensuală, pe care  România tocmai ce încearcă să o reglementeze legislativ). Jurnalista Irina Tacu de la Decât o Revistă a publicat săptămâna trecută un material cu titlul „Trimit poze nud. Rar. Cu grijă. Către cei în care am încredere”, în care analizează din mai multe perspective nevoia tinerilor de a trimite poze nud, precum și măsura în care aceștia sunt conștienți de pericolele pe care le presupune o astfel de decizie. Las aici un mic fragment din articol, ca să te încurajez să îl deschizi și să îl citești pe tot, căci e plin de informații utile și insight-uri, atât de la tineri, cât și de la specialiști în sănătate mentală, printre care mă bucur să mă aflu și eu.
E complicat să vorbim despre nuditate la adolescenți fără să ne scandalizăm sau să ne temem pentru siguranța lor. Ar însemna să fim deschiși la ideea că adolescenții au dreptul să-și descopere sexualitatea.

Dar asta pare greu într-o țară în care sexualitatea a fost atât de mulți ani tratată numai ca mod de a-ți face o familie; [...] într-o țară care ne dă semne că ar prefera să-și țină tinerii în rușine, fără noțiuni despre abuz și consimțământ, dar cu certitudinea că violul unor fete minore este o normalitate; într-o țară în care ar ajuta să ne dăm seama că nu accesul liber al adolescenților la informație ar trebui să ne sperie, ci faptul că îi lăsăm să o filtreze singuri.


 
EXERCIȚII PENTRU AICI ȘI ACUM
 
Ca societate, până ni se lămuresc cadrul și condițiile introducerii educației sexuale în școli, putem să începem să ne gândim și cum am putea să pregătim părinții pentru a le oferi copiilor lor o educație sexuală de calitate. Sigur că părinții sunt mult mai greu de accesat decât copii, dar nu putem să neglijăm importanța acestor discuții în cadrul familiei - între partenerii de cuplu și între părinți și copii deopotrivă. Doar că nici adulții români nu sunt mult mai pregătiți sau mai dispuși să își depășească disconfortul pentru a deschide astfel de subiecte - cu partenerul de cuplu, copiii sau alte persoane.

Celebra psihoterapeută de cuplu și autoare Esther Perel propune o serie de 10 întrebări pe care oricine și le poate pune, astfel încât să reușească să facă primii pași către o mai bună conștientizare a propriilor valori, preferințe și limite în ceea ce privește sexualitatea și intimitatea. Voi încerca să le traduc și să le adaptez mai jos în limba română, pentru a te inspira și pe tine în exercițiul de auto-observație și introspecție în care te invit să te lansezi.

 
10 întrebări pe care ar trebui să ți le pui
cu privire la viața ta sexuală
  1. Care este acel lucru special pe care îl aduci tu într-o relație de cuplu? Dar o dilemă sau o nesiguranță care te însoțește în relația ta / relațiile tale?
  2. În ce condiții simți cea mai mare libertate în relația ta de cuplu?
  3. Ce îți place să experimentezi în viața ta sexuală? Unele variante ar fi: tandrețe, delicatețe, apropiere, intensitate, agresivitate, transcendență, conexiune spirituală, rebeliune, ușurare, renunțare la sine, dominanță, abandon, lipsa constrângerilor, libertate, renunțarea la control sau la responsabilitate, încrâncenare, permanență, a oferi, a primi, a fi posedat/-ă, a poseda
  4. Care sunt mesajele și modelele pe care le-ai primit în copilărie cu privire la fete & băieți / femei și bărbați? Ce modele îți influențează gândirea și atitudinea?
  5. Care dintre cele cinci simțuri este cel mai senzual (încărcat cu energie sexuală) pentru tine? (văzul / auzul / mirosul / atingerea / gustul)
  6. Dintre verbele care urmează, cu care te simți cel mai confortabil și în legătură cu care simți că ai mai avea de lucrat? - A cere | A lua | A oferi | A primi | A refuza
  7. Cât îți este de ușor sau confortabil să îți comunici dorințele, preferințele și limitele în ceea ce privește viața ta sexuală? Dar pe cele care vizează viața ta emoțională?
  8. Care era atitudinea față de sex în familia în care ai crescut? (ex. confort, libertate, naturalețe, disconfort, reprimare, rușine, vinovăție – te rog să elaborezi și să încerci să accesezi amintiri din copilărie legate de subiectul sexualității)
  9. Îți dorești exclusivitate sexuală în relațiile tale de cuplu?
  10. Ce subiect din sfera sexualității și intimității îți este dificil să abordezi într-o discuție? Cum te face să te simți subiectul respectiv? Ce se întâmplă în copul tău când încerci să vorbești despre asta? Care este povestea din spatele acestui disconfort?
+ CONSILIERE PERSONALIZATĂ, DACĂ E NEVOIE

PENTRU ADOLESCENȚI: Inboxul In a Relationship și e-mailul meu, silvia@ffff.ro, sunt deschise pentru orice fel de întrebări mai private din partea adolescenților, iar răspunsurile mele, din perspectiva psihologului, vor încerca să le lămurească neclaritățile.

PENTRU PĂRINȚI: Oricine poate solicita sfaturi sau recomandări cu privire la relația cu adolescenții la adresa de e-mail silvia@ffff.ro - cunoștințele mele de psiholog și psihoterapeut experiențial vă stau la dispoziție, cu condiția să le căutați.
 

Până data viitoare...
 
Îți doresc succes și răbdare, ca să îți poți răspunde pe rând la toate cele 10 întrebări și apoi să treci mai departe către o discuție pe bune cu partenerul și / sau copiii tăi pe tema sexualității.

Dar ține minte: educația bazată pe frică produce multe reacții adverse. Cel mai util ar fi să deschizi aceste conversații în spiritul curiozității, al cunoașterii și al respectului pentru viață, astfel încât ele să devină confortabile și poate, în timp, o rutină de igienă mentală și relațională. 
Facebook
Website FFFF
In a Relationship este un proiect parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice şi dedicat adolescenților din România.

Copyright © 2020 Friends For Friends Foundation, All rights reserved.



Want to change how you receive these emails?
You can update your preferences or unsubscribe from this list.

Email Marketing Powered by Mailchimp