Copy
Deschide în browser
ilustrație de Andreea Cristea
 
>> Am ajuns la cel de-al cincisprezecelea newsletter împreună, iar pentru asta îți mulțumesc. Dacă vrei să recomanzi newsletter-ul și altor părinți, trimite-le link-ul pe care îl deschide butonul de mai jos. Sharing is caring <3
 
Abonare la newsletter
În scrisorile anterioare am discutat despre latura mai abstractă a realităților noastre emoționale, trasând granițe și corespondențe între conceptele de adevăr, certitudine, convingere și probabilitate. Le-am conectat cu mecanismele de apărare ale psihicului - acele programe care rulează pe pilot automat în psihicul nostru și care uneori pot să devină foarte toxice, dacă nu sunt actualizate. 

Astăzi vom reveni la problemele prezentului și vom pune la cale un plan de acțiune care să îi ajute pe toți membrii familiei să se simtă în siguranță și să își contureze o imagine mai clară asupra viitorului. Ochii la drum! E la fel ca mersul pe bicicletă. 
 
Pentru început...

Săptămâna trecută a avut loc un eveniment pe care nu cred că l-au urmărit destui oameni, deși s-a transmis în direct la TV și vizualizările trec de 1,4 milioane pe youtube. Iată despre ce vorbesc:
DEZBATEREA DINTRE SELLY SI M̶I̶N̶I̶S̶T̶R̶U̶L̶ E̶D̶U̶C̶A̶T̶I̶E̶I̶ (a fugit de dezbatere)
Dacă acum câțiva ani îți făceai griji când copiii tăi vorbeau încontinuu despre Selly și te întrebai „Cina naiba e băiatul ăsta și ce naiba învață copiii mei din pălăvrăgelile lui?” , te invit să îți dai timp să studiezi acum subiectul. Ba chiar îți recomand să vezi înregistrarea asta alături de toată familia, dacă nu ați făcut-o deja. 
Problema cu școala

În cele 50 de minute ale clipului de mai sus, am fi putut asista la o dezbatere între ministrul educației din România și unul dintre cei mai vocali tineri din țara noastră. Doamna ministru a invocat pericolul reprezentat de coronavirus și a decis să se retragă cu o zi înainte de dezbaterea la care confirmase inițial participarea.

Discursul lui Selly este relevant și nu ar trebui să ne mire deloc inițiativa canalului de televiziune de a-l invita. Selly este relevant, indiferent că ne place sau nu. Dar, mai mult decât atât, Selly pare să merite din ce în ce mai mult să ne placă de el. După ce a demonstrat cât de repede mușcă presa română un fakenews momeală în august, Selly și-a luat în serios planul de acțiune pe care l-a anunțat de multă vreme, acela de a scoate la iveală problemele din educația românească, așa cum le vede el, proaspăt absolvent de bacalaureat.

După atâția ani în care tinerii au fost exploatați de showbiz în România, vedem azi cum un tânăr de 19 ani (născut în 2001, da!!) reușește să exploateze la rândul său showbiz-ul românesc, surfând pe valurile tehnologiei și ducând mai departe mesajul unei întregi generații cu demnitate și nerv. Mă surprinde și pe mine cu câtă admirație vorbesc despre Selly, căci știu că nu fac asta des. Dar mă și bucură, căci e o speranță în plus că tinerii de azi se vor mobiliza într-o direcție sănătoasă. Lumea are nevoie de influenceri, indiferent cum îi numește societatea de-a lungul istoriei: cărturari, predicatori, filozofi, revoluționari, ziariști, artiști. De ce? Pentru că ei fac legătura dintre adevărul subiectiv al oamenilor și realitatea în care fiecare trebuie să-și găsească un loc. Ei spun povești pe înțelesul lumii, iar oamenii aleg să creadă în ele din diverse cauze. 

În 2020, avem o mulțime de instrumente moderne care ne pot facilita conexiunea cu alți oameni, ceea ce ne face și mai vulnerabili din punct de vedere al curentelor de gândire, adică al narațiunilor acceptate și propagate de oameni ca fiind descrierea realității. Despre asta vorbește un documentar-fenomen lansat de Netflix și comentat de o mulțime de oameni cu care am interacționat în ultima vreme. Documentarul este The Social Dilemma, o recomandare de seară de film must have alături de întreaga familie. 

Întorcându-mă la discuția despre educația din România în contextul pandemiei, care în mod cert are implicații directe în viața de familie, aș vrea să adresez o problemă despre care am tot auzit în discuțiile cu adolescenții: lipsa obiceiului de a discuta despre lucruri importante alături de toți membrii familiei.

Fie că ne dăm sau nu seama, oricare dintre noi are nevoie de astfel de momente de conexiune și împărtășire, căci ele contribuie la stabilitatea noastră emoțională, ne securizează din punct de vedere afectiv. Problemele vieții par mai gestionabile și pentru copii, și pentru adulți, dacă avem parte de genul ăsta de plasă de siguranță în relațiile cu familia. 
Te provoc la un exercițiu scurt de comunicare asertivă. Gândește-te la ceva ce te deranjează la cineva din familie și încearcă să îți exprimi sentimentele și nevoile completând spațiile goale din ilustrația de mai jos.

Închide ochii și imaginează-ți scena în care îi spui efectiv cuvintele astea și încearcă să îți dai seama cam care e nivelul de satisfacție pe care îl ai când îți derulezi acest scenariu în mintea ta. Nu-i așa că te-ai simți și mai bine dacă chiar ai face asta în realitate?
ilustrație de Andreea Cristea
Cum se construiește plasa de siguranță

În orice familie, există un plan de bătaie oficial cu privire la școală și educație, oricare ar fi vârsta copiilor. Acum totul se învârte în jurul pandemiei: se face școală fizic sau online, munca părinților e de acasă sau nu și toate celelalte condiții implicate de viața de familie. Adulții au un plan în cap, oricât ar fi de slab conturat. Dar copiii nu au acest plan în capul lor, ei nu pot vizualiza viitorul așa cum o fac părinții lor și au parte uneori de mesaje contradictorii din partea adulților de încredere, ceea ce le produce confuzie, dezamăgire și sentimentul dureros de singurătate existențială – senzația aia ascuțită care ți se înfige în stomac și îți taie respirația pentru o secundă. Angoasa.

De multe ori, părinții uită sau nu se gândesc să ia în considerare nevoile de certitudine și adevăr ale copiilor, iar asta se întâmplă în special în perioadele în care propriile nevoi și certitudini sunt confuze și amenințate, adică exact ceea ce face pandemia pentru oricare dintre noi. Mai pe scurt, când situația devine dificilă, părinții se străduiesc să țină totul sub control, dar pentru că le sunt amenințate propriile certitudini, nu reușesc să mențină un grad de securizare minim necesar nici pentru copii, care sunt mult mai vulnerabili, au nevoie de sprijinul părinților și depind de aceștia la modul obiectiv.

Când nevoile le sunt nesatisfăcute, copiii de orice vârstă reacționează prin comportamente care se observă cel mai clar în relație cu școala: dezinteresul, scăderea notelor, implicarea în conflicte cu alți copii, retragerea și timiditatea, ostilitatea față de școală sau respingerea ideii de a merge la școală. Dacă un copil manifestă astfel de tendințe comportamentale, indiferent care e contextul și cum s-au derulat faptele, este limpede că acel copil nu reușește să aibă o imagine clară sau pozitivă despre propriul viitor (dacă imaginea este clară, atunci este foarte negativă). Acel copil nu are repere de încredere și nu are suficientă experiență de auto-redresare emoțională. Normal, căci abia acum învață, e copil.

Este responsabilitatea părintelui să creeze acel spațiu conversațional în care copilul să exerseze procese mentale de deliberare într-un mediu non-critic. Părintele responsabil îl încurajează pe copil să se exprime liber, adică îl face să simtă că poate să fie el însuși / ea însăși fără să se simtă amenințat/-ă. Aceste procese de deliberare pe care copilul are nevoie să le exerseze sub ghidajul părintelui au o schemă simplă, în trei etape:
  1. Conștientizarea propriului adevăr subiectiv (nevoi, dorințe, temeri). Copilul ajunge să conștientizeze lucrurile și pe cont propriu, dar părinții le pot crea contexte în care să și pună în cuvinte acele adevăruri subiective. Dacă părinții nu întreabă copilul cum se simte și ce nevoi are, copilul nu se va învăța să gândească în acest fel, deci capacitatea de structurare a imaginii viitorului va fi deficitară, ceea ce predispune copilul la anxietate.
  2. Comunicarea propriului adevăr și ascultarea adevărurilor subiective ale celorlalți. Acest pas presupune exersarea respectului, bazat pe încrederea că fiecare are drepturi egale să se exprime, susținută de comportamentul părintelui. Dacă părintele nu respectă această regulă a drepturilor egale, nici copilul nu va fi motivat să o respecte la rândul său.
  3. Abordarea celorlalți membri ai familiei ca aliați și activarea resurselor tuturor în rezolvarea problemelor:Ce pot să fac acum pentru tine?” și „Ce poți să faci acum pentru mine?” sunt întrebările cheie pentru toți membrii familiei. Prin aceste întrebări de responsabilizare, puteți chiar și să deturnați atenția de la reproșurile care tind să iasă la suprafață atunci când se pun în discuție lucruri inconfortabile. La pasul acesta, se negociază urmările trecutului și premisele viitorului imediat. Fiecare are de iertat și de recunoscut greșeli față de sine sau față de ceilalți, iar asta necesită curaj de la sine și încurajare de la ceilalți, pentru ca fiecare să dobândească ceva mai multă claritate în privința viitorului, măcar pe termen scurt și măcar în privința lucrurilor ce țin de rutina zilnică și responsabilitățile și nevoile curente.
EXERCIȚIU PENTRU AICI ȘI ACUM

Dacă tot am coborât din sferele abstractului în tranșeele vieții de familie pe timp de pandemie, îți propun un exercițiu inspirat din tehnicile de lucru experiențiale de la grupurile de terapie. Doar că, de data asta, tu vei fi facilitatorul și grupul va fi familia ta. Nu o să fie chiar așa de complicat pe cum sună, căci tu deja faci asta de ani de zile într-o formă sau alta.
 
* * *

Adună toată familia în sufragerie. Când zic toți, mă refer la toți oamenii din casă – nucleul familiei voastre. Dacă cineva e lăsat pe dinafară, asta va afecta echilibrul familiei.

Atenție: Nu te purta misterios sau prea autoritar când îi chemi de pe unde se află fiecare, căci nu vrei să le stimulezi scenariile anxioase. Dacă vei avea un ton prea serios, prea oficial sau prea dur când anunți întâlnirea de familie s-ar putea să stârnești tot felul de reacții ostile sau evitante. Ca recomandare, ai putea să îi anunți că vrei să le ceri ajutorul la o chestie, pe un ton relaxat, dacă nu cumva asta ar suna foarte ciudat de la tine, pentru că tu nu le ceri ajutorul în general.

Odată ce vă strângeți, spune-le tuturor să se așeze într-o poziție cât mai confortabilă, căci oamenii nu sunt mereu conștienți că stau încordați. E util și dacă aveți niște dulciuri și ronțănele la îndemână sau muzică pe fundal, dar fără televizoare sau telefoane, căci aveți de purtat o discuție care vă interesează pe toți.

Fără prea mult suspans, spune-le care e ideea discuției și întrebarea de la care plecați:
 
Ce plan avem pentru perioada următoare ca să fie toată lumea OK?

Ia cuvântul și explică-le tuturor că este nevoie de o discuție în care fiecare să spună ce își dorește și ce l-ar face fericit, astfel încât toată lumea să știe și acțiunile tuturor să respecte pe cât posibil nevoile celorlalți. Evident, toată lumea e liberă să povestească lucruri legate de școală, muncă, timpul liber comun și evenimentele din viața fiecăruia. Astfel, fiecare poate să obțină ajutor sau cel puțin mai multă cooperare din partea celorlalți, dacă e cazul. Discuția este, de fapt, începutul unei strategii ca să fie toată lumea împăcată. Repetă elementele astea importante ca să te asiguri că e clar că lucrați împreună, pe principiul muschetarilor: „Toți pentru unul și unul pentru toți”

Explică faptul că veți avea de respectat o regulă simplă: pe rând, fiecare membru al familiei va spune ce GRIJI , ce NEVOI și ce DORINȚE are pe lista priorităților sale. Ceilalți membri sunt de acord să se abțină de la comentarii sau intervenții, până ce fiecare a terminat de spus ce griji, nevoi și dorințe are. Pentru arbitraj, poți inventa un obiect-microfon, simbolic, pe care trebuie să îl ai în mână ca să poți vorbi. Dacă introduci regula microfonului, ea va simplifica lucrurile și cu cei mici, și cu cei mari.

După ce fiecare vorbește despre ce nevoi, dorințe și temeri are, ajungeți la etapa de soluții, în care puteți cere ajutor, cooperare și sfaturi unii de la ceilalți:
 
Ce putem face unii pentru alții?

Toată lumea va începe să se gândească cum se intersectează grijile, nevoile și dorințele tuturor și ce poate face fiecare pentru a ajuta sau primi ajutor. Microfonul – dacă e respectat de toți în egală măsură – poate ține discuția în parametri controlabili și non-conflictuali, chiar dacă se mai încing spiritele.

Decideți împreună ce plan de acțiune aveți pentru următoarele zile: care e abordarea învățării și împărțirea gadgeturilor pentru școala online, cine pe cine ajută la ce activități (teme, job, munca domestică, timp liber), cine duce copiii la școală, cine și ce cumpărături face, ce gătiți, cu ce oameni vă vedeți și când etc. Vorbind despre ele, veți putea identifica din timp și veți putea veni cu soluții pentru eventualele conflicte de interese.

Fiecare membru al familiei poate să propună soluții atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, cu condiția să le argumenteze. E ca un boardgame, doar că vorbiți despre viețile voastre și decideți ce e bine pentru toată lumea. Fiți deschiși la negogiere și respectați regula dreptului la liberă exprimare. Veți ajunge măcar la un plan pe termen scurt, dacă aveți răbdare unii cu alții.

Sună imposibil? Cu cât încerci mai des, cu atât mai bine iese. Succes și răbdare!
 
+ CONSILIERE PERSONALIZATĂ, DACĂ E NEVOIE

PENTRU ADOLESCENȚI: Inboxul In a Relationship și e-mailul meu, silvia@ffff.ro, sunt deschise pentru orice fel de întrebări mai private din partea adolescenților, iar răspunsurile mele, din perspectiva psihologului, vor încerca să le lămurească neclaritățile.

PENTRU PĂRINȚI: Oricine poate solicita sfaturi sau recomandări cu privire la relația cu adolescenții la adresa de e-mail silvia@ffff.ro - cunoștințele mele de psiholog și psihoterapeut experiențial vă stau la dispoziție, cu condiția să le căutați.
 

Până data viitoare...
 
Ține-te departe de riscuri inutile și dă-ți voie să crezi în tine și în cei dragi. Cu toții putem fi și de ajutor, dar și obstacole în calea altora. Până la urmă, depinde tot de noi cum vrem să ne folosim de ne aduce viața în cale.
Facebook
Website FFFF
In a Relationship este un proiect parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice şi dedicat adolescenților din România.

Copyright © 2020 Friends For Friends Foundation, All rights reserved.



Want to change how you receive these emails?
You can update your preferences or unsubscribe from this list.

Email Marketing Powered by Mailchimp